Atunci când vorbim de un tratament stomatologic prima opțiune trebuie să fie de fiecare dată salvarea dintelui natural. Tocmai de aceea tratamentul endodontic este una dintre cele mai întâlnite intervenții în domeniu.
Tratamentul endodontic se dovedește nu doar util, cât și necesar atunci când pulpa dentară se inflamează și se îmbolnăvește ireversibil datorită microbilor care o invadează. Cauzele cele mai des întâlnite pentru apariția unei astfel de situații sunt reprezentate de cariile dentare profunde, șlefuirea intempestivă a dinților în cadrul tratamentelor protetice, traumatismele, fisurile sau fracturile dentare. Mai mult, un traumatism asupra dintelui poate duce la leziuni chiar dacă acesta nu are semne vizibile de fractură sau fisură.
În aceste condiții pulpa poate evolua în două moduri, după cum urmează:
1. În primul rând aceasta poate evolua spre inflamație, caz în care avem de-a face cu o pulpită. Inflamația înaintează de regulă pornind de la camera pulpară, continuând cu canalele radiculare și până la apex (vârful radacinii). În această situație pulpa devine sensibilă la stimuli termici (cald sau rece) și apar durerile spontane. Cu toate acestea există și cazuri în care inflamația pulpei evoluează fără durere, fără ca pacientul să o poată sesiza.
2. Celălalt caz de evoluție a pulpei este spre mortificare (atunci când aceasta moare). În acest caz vorbim despre o gangrenă pulpară sau, dacă nu sunt implicate bacterii, iar inflamația pulpei este determinată de agenți fizici ori chimici, putem folosi și termenul de necroză. În situația de față dintele nu va mai fi sensibil la variațiile de temperatură, cald sau rece. În gangrene bacteriile produc toxine foarte urât mirositoare în momentul deschiderii dintelui.
Simptomele pot varia și pot cuprinde de la dureri accentuate manifestate la variațiile de temperatură sau presiune, la apariția discromiilor dentare (colorarea dentară) ca urmare a necrozei pulpei dentare sau a abceselor însoțite de tumefacții osoase. Există totuși și cazuri în care pacientul nu prezintă nici un fel de simptome, iar boala evoluează și este depistată târziu, de obicei în urma unui consult de rutină.
Principalele motive ce fac din tratamentul endodontic o necesitate sunt infectarea pulpei, traumatismul dentar și motivele terapeutice.
Atunci când pulpa dentară este infectată prin caria dentară, aceasta penetrând țesuturile dure până în apropierea camerei pulpare, pacientul este nevoit să apeleze la un tratament endodontic.
În cazul unui traumatism dentar, poate fi vorba de o fractură dentară sau lucrări protetice ori odontale necorespunzătoare. În fiecare caz concluzia este aceeași: aveți nevoie de un tratament endodontic.
Nu în ultimul rând motivele terapeutice se referă în cele mai multe cazuri la migrările dentare. Astfel, pentru a folosi dinții respectivi ca stâlpi într-o lucrare protetică este nevoie de o șlefuire intempestivă a țesuturilor dentare, ceea ce poate duce într-un final la deschiderea camerei pulpare și implicit la nevoia unui tratament endodontic.
În ciuda faptului că multă lume consideră că un dinte tratat endodontic va fi extras în următorii ani, acest lucru este fals. Tratamentul endodontic se realizează tocmai cu scopul de a păstra dintele pe arcadă cât mai mult timp cu putință. Cu toate acestea, dacă motivul tratamentului este o carie foarte profundă ce a distrus o mare parte din coroana dintelui, acesta va trebui reconstituit cu ajutorul unui pivot din fibră de sticlă. Aceasta va reface coroana dintelui și va oferi posibilitatea restaurării sale prin diverse metode protetice.
În final, ca și o concluzie, dacă toate aceste tratamente sunt corect efectuate și completate de o igienă dentară personală foarte bună, dintele dumneavoastră va putea rămâne pe arcadă pe toată durata vieții.