Un tratament endodontic include mai multe etape și depinde în mare măsură de situația clinică a pacientului și de semnele și simptomele pe care le prezintă acesta. Din următorul articol vei putea afla care sunt aceste etape și ce implică fiecare.

Stabilirea unui diagnostic corect

În vederea stabilirii unui diagnostic corect medicul stomatolog va avea nevoie de date clinice și de radiografii dentare. Acest lucru contribuie la stabilirea unuia dintre cele trei posibilități de diagnostic, în funcție de cât de afectată este pulpa dentară.

Primul diagnostic: dacă afectarea parodonțiului apical este mică sau medie (granuloame, chisturi mici) este recomandată efectuarea unui tratament endodontic al dintelui. Acesta poate dura mai multe ședințe, în funcție de gradul de infecție și de cât de complex este cazul, și este cea mai bună conduită de tratament. De cele mai multe ori, canalele se pot obtura definitiv în aceeași zi, existând posibilitatea aplicării unui tratament medicamentos timp de 1 sau 2 ședințe.

Al doilea diagnostic: dacă afectarea parodonțiului apical este mare (chisturi mari), însă dintele are în continuare o stabilitate bună în os, se poate indica operația dintelui prin rezecție apicală. În ultimul timp s-a restrâns foarte mult numărul rezecțiilor apicale în favoarea tratamentelor medicamentoase.

Al treielea diagnostic: dacă dintele nu mai are stabilitate în os, este foarte distrus sau infecția apicală este întinsă, este recomandată extracția dintelui.

În urma stabilirii unui diagnostic și a unui plan de tratament urmează partea practică. Aceasta este compusă din trei etape.

Tratamentul mecanic al canalelor radiculare

În această etapă canalele radiculare trebuie curățate de toate resturile infectate și dentina alterată. În caz contrar, celelalte etape nu mai au, practic, nici un efect. Acest pas se desfășoară la rândul său în mai multe faze:

1. Curățarea cavității carioase: înainte de începerea tratamentului mecanic al canalelor, cavitatea carioasă trebuie curățată de toate resturile și de dentina infectată. După îndepărtarea cariei şi a materialelor restaurative vechi, medicul îndepărtează din ţesuturile dure dentare pentru a avea acces la camera pulpară şi la orificiile canalelor radiculare.
2. Reperarea canalelor radiculare și stabilirea lungimii acestora: lungimea canalelor radiculare este stabilită cu ajutorul unor ace speciale; numărul, poziția și dimensiunile acestora diferă în funcție de tipul de dinte. De obicei, molarii au 3 canale radiculare, premolarii 1 sau 2, iar restul dinților câte 1 canal radicular, dar acest număr poate fi diferit de la pacient la pacient.
3. Tratamentul mechanic propriu-zis: asigură atât curățarea eficientă a canalelor, cât și îndepărtarea resturilor din canal. Canalele sunt curățăte și lărgite cu instrumente speciale, fiind totodată dezinfectate cu soluții antiseptice. La sfârșitul acestei faze, canalul radicular va avea o formă conică și o grosime suficientă pentru a permite aplicarea în canal atât a materialelor de tratament cât și, ulterior, a materialelor de obturație de canal definitive, pentru a permite sigilarea etanșă.

Tratamentul medicamentos al canalelor radiculare

În cazul în care este necesară aplicarea în canale a unei medicații antiseptic, cavitatea de acces este închisă cu o obturație provizorie. Această etapă este foarte importantă în cazul unei infecții ce a difuzat în țesuturile înconjurătoare dintelui, însă poate fi efectuată și dacă infecția este mai restrânsă.

Obturația de canal definitivă

Aceasta este etapa finală a unui tratament endodontic. Ea presupune umplerea fiecărui canal cu un material biocompatibil (gutapercă), ce previne reinfectarea. Materialul este injectat sub formă lichidă la o temperatură specifică, în vederea unei sigilări perfecte a canalului. Pentru a avea succes, obturația trebuie să îndeplinească o serie de condiții, precum: să nu se dizolve în timp, să ajungă până la vârful canalului și să fie compactă și continuă.

Până în momentul realizării restaurării finale, orificiul coronar va fi închis cu o obturație temporară; aceasta, însă, nu vine însoțită de restricții alimentare. Există și cazuri în care structurile coronare sunt mult distruse pentru a retenționa refacerea. În aceste situații pentru ancorare se utilizează un dispozitiv radicular cimentat în canal numit pivot, iar în jurul său se construiește un bont protetic. Peste acesta va putea fi realizată ulterior coroana dentară.

Este important de menționat faptul că toate aceste caracteristici ale unui tratament endodontic sunt esențiale pentru a putea avea parte de un tratament reușit.