Avantajele numeroase ale unui tratament prin implant dentar au făcut ca acesta să devină unul de bază în stomatologia modernă atunci când vorbim de rezolvarea breșelor edentate.

Desigur că principala condiție pentru a putea recurge la un astfel de tratament este dată starea bună de sănătate generală și dentară, precum și de igiena orală a pacienților.

Din păcate nu toți pacienții pot beneficia de acest tip de tratament datorită contraindicațiilor. Vestea bună este că există puține contraindicații absolute, adică pacientului i se interzice total implantul, caz în care există alternative. Majoritatea contraindicatiilor sunt relative, ceea ce înseamnă că se analizează în funcție de fiecare caz în parte, sau temporare, precum vârsta prea mică sau perioada de sarcină.

Contraindicațiile absolute

Anumite afecțiuni generale severe pot contraindica anestezia, intervențiile chirurgicale sau plasarea implanturilor in general. Printre acestea se numără:

• Cardiopatii valvulare, infarct miocardic recent (sub 3 luni), insuficiența cardiacă severă, cardiomiopatie
• Tumori maligne active, anumite afecțiuni osoase grave (boala Paget, osteomalacia, osteomielita cronică, sindromul oaselor friabile, forme severe de osteogeneza imperfectă) sau infecții osoase specifice (TBC, Sifilis etc);
• Anumite afecțiuni imunologice, tratamente imunosupresoare (scaderea imunitații – ex-in așteptarea unui transplant de organe, SIDA etc);
• Afecțiuni necontrolate (endocrine, pulmonare, hepatice, renale);
• Tulburari psihiatrice severe (boala Parkinson, screloza multiplă, boala Alzhaimer);
• Radioterapie asupra oaselor maxilare
• Tratament cu bifosfonați pentru osteoporoza sau anumite forme de cancer
• Bolile sistemice grave precum cancerul, tumorile, diabetul sever (în special cel de tip I), artrita reumatoidă sau tulburările de sângerare.
  În cazul bolilor sistemice, acestea pot afecta țesuturile orale prin creștrea sensibilității lor la alte boli sau prin interferarea cu vindecarea.
  Persoanele care au afecțiuni la nivelul cavității bucale precum sindromul Jirgen și pemfigus, precum și cele care suferă de unele afecțiuni ale sistemului nervos se confruntă de asemenea cu contraindicații ale implantului dentar.

Contraindicațiile relative

Orice afecțiune ce influențează procesul normal de vindecare postoperator poate compromite implantul în perioada de osteointegrare. Simpla prezență a unei boli nu reprezintă însă o contraindicație absolută față de tratamentul prin implant dentar, iar dacă boala respectivă este controlată prin tratament judicios și medicație corectă prognoza pe termen lung a acestuia nu are de suferit.

Osteoporoza NU reprezintă o contraindicaţie. In bolile osteoporotice tratate cu bifosfonati se recomandă intreruperea tratamentului medicamentos cu o perioadă înainte de inserarea implanturilor dentare.

O contraindicație relativă este dată de fumatul în exces, care implică peste 6-8 țigări pe zi, deoarece acesta scade densitatea osoasă (calitatea osului) și întârzie procesul de vindecare. Conform studiilor complicațiile pot fi ușor prevenite dacă pacientul renunță la fumat cu cel puțin o săptămână înaintea efectuării implantului și cu șase săptămâni după.

Un alt factor important este vârsta, deoarece un implant dentar este complet interzis dacă pacientul nu are peste 18 ani. Pe de altă parte vârsta înaintată a acestuia nu reprezintă o problemă dacă, bineînțeles, starea sa generală este una bună, iar acesta nu suferă de afecțiuni contraindicate implantului dentar.

Dintre factorii medicali locali amintim:

• Anumite afecițuni locale ale mucoasei bucale sau ale osului alveolar: tumori maligne regionale, tratament iradiant in antecedente la nivelul oaselor maxilare, afecțiuni osoase metabolice, pemfigus etc.
• Boala parodontală;
• Aftele si herpesul;
• Leziuni odontale (carii netratate);
• Resturi radiculare sau dinți incluși in os;
• Dezechilibru ocluzal (al mușcaturii);
• Infecții in vecinatatea locului de implantare;
• Sinuzitele maxilare;
• Procese osteitice minore și delimitate

Reușita unui implant dentar poate fi determinată și de nivelul igienei orale, aceasta fiind esențială pentru a putea avea dinți sănătoși la orice vârstă. Chiar dacă un implant nu se poate caria, igiena dentară trebuie să fie riguroasă, deoarece resturile alimentare și bacteriile aflate în preajma sa pot produce o inflamație gingivală care se poate extinde ulterior către os. Astfel putem asista la apariția periimplantitei, o afecțiune ce duce la pierderea osului din jurul implantului. Este important de reținut faptul că niciun implant dentar nu rezistă în timp dacă pacientul nu are grijă de igiena sa orală.

Majoritatea acestor afectiuni pot fi remediate prin interventii preoperatorii.

Lipsa volumului osos

Principala contraindicație relativă a implanturilor dentare este dată de lipsa unor dimensiuni suficiente ale osului alveolar receptor; aceasta se mărește în timp, ca urmare a extracției dinților. Totuși lipsa volumului osos este o contraindicație relativă deoarece refacerea acestuia este posibilă cu ajutorul tehnicilor de augmentare oasoasă.

Bruxismul sau încleștarea maxilarelor și scrâșnirea dinților

Acest obicei vicios influențează gradul de reușită și durata de supraviețuire a implanturilor dentare. Bruxismul poate reprezenta un factor de risc în cazul exercitării forțelor generate direct asupra implantului dentar în in timpul osteointegrării. În acest caz se vor mări timpii de integrare fără sarcini mecanice, reglarea ocluziei și purtarea unor protecții în timpul somnului.

Ca o concluzie, afecțiunile ce au o contraindicație relativă pot influența durata de viață a implanturilor dentare în cazul în care nu sunt luate măsuri specifice pentru fiecare în parte. Cele mai multe dintre ele sunt însă temporare și apar doar în timpul în care organismul este decompensat.