Tomografia cu fascicul conic (CBCT) a fost introdusă în stomatologie pentru a facilita utilizarea imagisticii tridimensionale 3D pentru diagnosticarea și planificarea tratamentului pe diferite ramuri ale medicinei dentare.

Dintre acestea amintim ortodonția, parodontologia, implantologia și chirurgia orală maxilo-fasială.

În cadrul implantologiei computerul tomograf cu fascicul conic reprezintă cea mai nouă tehnologie imagistică generatoare de informații vizuale 3D ale arcadelor dentare. Aceasta are la bază un fascicul conic de raze X, total diferit de cel liniar utilizat de CT-urile medicale. Astfel scanerul CBCT se rotește o singură dată în jurul capului pacientului și captează imaginile în plan multiplu, nivelul de radiații fiind mult mai mic decât în cazul scanărilor realizate cu CT-ul convenţional.

Radiografia panoramică, dar mai ales tomografia computerizată îl pot ajuta pe medicul implantolog să elaboreze un plan de tratament corect prin intermediul unor date cât mai precise. Totodată tomografiile ajută la crearea și poziționarea implanturilor dentare în mod virtual și pot fi folosite în următoarele cazuri:

• Pentru a măsura grosimea țesutului osos alveolar și pentru a vizualiza conturul osos;
• Pentru a stabili poziția și mărimea formațiunilor anatomice importante ce trebuie evitate de implant, precum sinusul maxilar sau nervul alveolar inferior din interiorul mandibulei;
• Pentru a determina poziția exactă a dinților naturali rămași în cavitatea bucală;
• Pentru a stabili necesitatea unei grefe de țesut osos sau a unui lifting de sinus;
• Pentru a optimiza localizarea și poziționarea implantului;
• Pentru a reduce riscul unui eșec în cazul unei intervenții stomatologice;
• Oferă un grad ridicat de acuratețe deoarece imaginea este reconstruită fără distorsiuni, măriri, micșorări și suprapuneri și permite măsurători precise;
• Pentru a localiza dinții care nu au erupt încă, pentru a detecta asimetriile faciale și pentru a defini punctele cefalometrice în vederea măsurătorilor liniare și angulare;
• Pentru a vizualiza tridimensional anatomia dinților și pentru a evidenția numărul exact și traiectul canalelor radiculare;
• Pentru a identifica eventualele fracturi și leziuni ale dinților la nivelul rădăcinilor;
• Pentru a evalua procesele de resorbție de la nivelul rădăcinilor dinților;
• Pentru a oferi o experiență confortabilă pacientului.

Principalele caracteristici

Imagini tridimensionale: o tomografie dentară reproduce tridimensional structurile dure ale maxilarelor, iar imaginile sunt precise, clare și respectă o scară de 1:1.

Doză minimă de radiații: o singură rotire a cupolei este suficientă pentru obținerea unei reprezentări tridimensionale, iar timpul de expunere este de doar câteva secunde; acest lucru înseamnă un nivel scăzut de radiații, incomparabil cu cel emis de un tomograf clasic.

Radiologie minimal invazivă: toate investigațiile sunt în format digital, iar doza de radiații este ajustabilă în funcție de aria investigată și de greutatea, vârsta și sexul pacientului.

Fară senzație de claustrofobie: spre deosebire de tomografiile medicale ce implică investigarea la „orizontală” iar pacientul este introdus într-un tub îngust pentru minute bune, provocând la unii pacienți claustrofobie și senzație de panică. cele dentare se realizează în poziția verticală a pacientului (în picioare) și doar pentru câteva secunde.

Imagini reale: tomografia dentară reproduce cu o acuratețe maximă structurile aparatului dento-maxilar, fără suprapuneri, imagini neclare sau artefacte produse de obiectele metalice din gură (plombe, coroane, implanturi, etc).

Diagnostic precis: măsurătorile exacte permit diagnosticarea volumului și a densității osoase, precum și identificarea și reprezentarea tuturor formațiunilor anatomice importante, precum și afecțiunile existente la nivelul aparatului dento-maxilar. În cele din urmă toate acestea vor duce la un diagnostic precis.

Plan corect al tratamentului: diagnosticul precis duce la elaborarea unui plan de tratament corect, sigur și cu riscuri minime pentru pacient.

Formațiuni anatomice evidențiate: acestea pot fi identificate și marcate cu ajutorul facilitătilor oferite de programele de calculator din componența tomografelor. Astfel pot fi evitate accidente grave precum pătrunderea implantului în sinus, lezarea nervului alveolar sau deschiderea foselor nazale.

Implanturi planificate virtual: programele cu care sunt dotate tomografele permit inserarea virtuală a implantului, la scară de 1:1, chiar înaintea operației. Astfel se vor putea stabili mai ușor diametrul și lungimile de implant, dar și poziția și unghiul optim de inserare a acestuia.

În concluzie putem spune că tomografia cu fascicul conic răspunde cu succes investigațiilor performante, fidele și accesibile pacienților. Reprezintă o metodă modernă și elegantă de investigație care crește calitatea activității medicale și protejează pacienții de eventualele eșecuri sau cazuri de malpraxis ce pot apărea datorate lipsei de informație.