Înainte de toate trebuie să vă oferim o definiție pentru malocluzia dentară: aceasta este o aliniere greșită a dinților și/sau o relație anormală între dinții celor două arcade dentare. De asemenea, relația dintre dinții superiori și cei inferiori poartă numele de ocluzie dentară. O astfel de relație implică poziționarea dinților superiori ușor în fața celor inferiori, însă o ocluzie perfectă este întâlnită la foarte puține persoane.
Putem spune că o ocluzie dentară este optimă atunci când molarii și premolarii celor două arcade au un contact perfect unii cu ceilalți atunci când gura este închisă, iar incisivii superiori îi acoperă pe cei inferiori, sprijinindu-se pe ei.
Malocluzia, în schimb (sau mușcătura anormală) apare atunci când, din diverse motive, raportul de mai sus nu este respectat. Este de ajuns ca un singur dinte să nu se afle în relație corectă cu cei din jurul său pentru a se ajunge la malocluzie.
Care sunt principalele cauze din spatele malocluziei dentare
Putem împărți cauzele ce stau la baza unei malocluzii dentare în cauze generale și locale, unde cele generale sunt cele ereditare (moștenite de la părinți) și sindroamele genetice (precum Sindromul Down, Turner, etc.)
Cauzele locale sunt mai numeroase și depind de mai mulți factori. Una dintre ele poate fi disproporția dintre mărimea maxilarului și cea a dinților. Asta înseamnă că atunci când maxilarul unui copil are dimensiuni prea mici, dinții acestuia pot erupe înghesuiți. Există, desigur, și reversul medaliei, iar dacă maxilarul este prea spațios dinții vor avea și ei spații între ei sau vor erupe în poziții anormale.
Malocluzia dentară poate apărea și în urma extracțiilor, deoarece atunci când un dinte se pierde, cei din apropierea sa tind să se deplaseze către spațiul nou format. Tocmai de aceea trebuie ales cu atenție momentul îndepărtării dinților de lapte, deoarece extragerea unuia prea repede ar putea duce la închiderea breșei de către dinții vecini. În acest caz dintele permanent ce ar urma să erupă nu va mai dispune de suficient spațiu.
Nu în ultimul rând, o posibilă cauză ar putea fi disproporția între mărimea maxilarului și cea a mandibulei. Astfel, dacă maxilarul este mult mai mare decât mandibula, dinții superiori ar urma să crească mult în fața celor inferiori. Acest fenomen poate duce la apariția unei „supramușcături”. De asemenea, inversul se poate întâmpla atunci când mandibula este mai voluminoasă, iar dinții inferiori erup în fața celor superiori. În acest caz am putea vorbi de apariția unei „mușcături inverse”.
Alte obiceiuri care pot duce la apariția malocluziei sunt suptul degeteului, limbii, buzei sau altor obiecte, precum și scrâjnitul dinților.
Dacă e să ne raportăm la cauze precoce, malocluzia dentară poate fi dată de poziția fetală greșită, urmările accidentelor auto sau de altă natură, problemele ortodontice juvenile, înghesuirea dentară, o strungăreață prea accentuată, pierderile premature ale dinților de lapte sau permanenți, precum și dinții supranumerari ori absența congenitală a unora dintre ei.
La adulți cauzele sunt adesea de natură stomatologică, iar aici putem enumera cariile netratate, disfuncțiile dentare necorectate la timp, extracțiile, coroanele sau punțile dentare efectuate greșit, dar și erupția unui molar de minte într-o poziție nefirească.
Cum arată consecințele malocluziilor dentare
Chiar dacă multe cazuri de malocluzie nu reprezintă probleme serioase de sănătate, acestea ar trebui tratate încă din adolescență pentru a nu afecta aspectul dinților si forma feței pe viitor. Astfel putem spune că nu vorbim doar despre consecințe de ordin funcțional, ci și estetic, care ar putea duce la apariția unor probleme psihologice și emoționale precum lipsa încrederii în sine, anxietatea ori depresia.
În cazurile grave de anomalii este afectată capacitatea de funcționare a dinților, a gurii și a maxilarului, deoarece malocluzia poate provoca dificultăți în consumarea anumitor alimente, iar curățarea dinților poate deveni mai dificilă, facându-i vulnerabili la diferite afectiuni.
Este important să știți că în cazul unei malocluzii dentare dantura are de suferit cel mai mult. Pot apărea abrazări puternice ale anumitor dinți, masticația unilaterală sau migrări. Dacă maxilarul inferior este deplasat ca urmare a unei malocluzii, atunci mobilitatea mandibulară este și ea restricționată.
De asemenea articulația temporomandibulară va funcționa greșit, vor apărea dureri și va deveni aproape imposibil a deschide gura suficient. În cele din urmă o ocluzie deficitară poate duce chiar la dezvoltarea unei afecțiuni la nivel cranian (migrene, cefalee, etc) sau a coloanei vertebrale.
Pentru alinierea corectă a dinților, medicul ortodont folosește ca tratament, in cele mai multe cazuri, aparatele dentare. Acestea sunt de mai multe tipuri și pentru ca rezultatele să fie pe masura așteptărilor, trebuie purtate de către pacienți o anumită perioadă de timp, de obicei intre 18 luni și doi ani.