Aparatul dentar este recomandat pentru îndreptarea dinților în cazul în care ei nu sunt aliniați corect, sunt înghesuiți, spațiați, rotiți sau aliniați pe diverse niveluri, când nu se încadrează pe o linie armonioasă.

În cazul dinţilor înghesuiţi, cea mai mare problemă, pe lângă cea estetică, este apariţia cariilor interdentare şi afectarea gingiilor.

Din ce în ce mai mulți copii, de la vârste tot mai mici, încep să poarte aparate dentare, dar cum știm când este cu adevărat necesar să-i punem aparat dentar celui mic?

În acest sens am pregătit în cele ce urmează o listă cu situații în care se recomandă prezența unui aparat dentar.

Pentru început trebuie apelat la această opțiune atunci când copilul pierde dinții de lapte prea devreme, prea târziu sau la intervale neregulate, altfel decât în schema de schimbare a dinților, precum și în cazul în care dinții de lapte sau cei permanenți sunt strâmbi, încălecați sau prea rari. De asemenea aparatul dentar trebuie utilizat în cazul dinților proeminenți și a celor care se intersectează într-un mod anormal sau nu se intersecteaza deloc.

Același tratament îl recomandăm și în cazurile de scrâșniri frecvente ale dinților sau încleștare a acestora, precum și dacă pacientul mestecă sau mușcă din alimente cu dificultate, în cazul în care copilul își mușcă adesea accidental obrazul, respirația e neregulată sau șuierătoare sau suferă de incapacitatea de a-și închide confortabil buzele.

Un tratament ortodontic poate surveni și în cazurile în care medicul observă faptul că ocluzia este incorectă. Printre astfel de situații amintim ocluzia inversă (muşcătură inversă), ce are loc atunci când dantura superioară se închide pe spatele danturii inferioare, ocluzia adâncă (muşcătura prea adâncă) atunci când dinții nu se ating deloc între ei, iar cei frontali de sus îi acoperă pe cei de jos, dar și ocluzia deschisă, atunci când dinții arcadei superioare nu-i întâlnesc pe cei din arcada inferioară.

Alte probleme de ocluzie se întâlnesc în cazurile de protruzie sau încălecare a dintilor, când dintii frontali din arcada superioară îi încalecă pe cei din arcada inferioară, în cazurile de asimetrie, când linia mediană a danturii superioare si inferioare nu se intalneste, când contactele sunt traumatice, dinţii sunt tociţi pe anumite suprafeţe, când apar dureri articulare sau când eficienţa masticatorie scade şi este modificată şi fizionomia.

Deși singura persoană specializată în a pune un diagnostic și a recomanda un tratament individualizat este medicul ortodont, există câteva repere în funcție de care ne putem da seama de complexitatea cazului. Acesta poartă numele de “incidele nevoii de tratament ortodontic” și e împărțit în cinci categorii.

Din prima categorie fac parte danturile aproape perfecte. În cea de-a doua se încadrează danturile ce prezintă nereguli minore, precum o ușoară proeminență a dinților superiori din față, dinți ușor neregulați sau poziția asimetrică a dinților superiori și a celor inferiori. A treia categorie este destinată danturilor cu iregularități mai pronunțate, însă in acest caz tratamentul ortodontic nu este cu necesitate impus. Aici amintim cazurile în care dinții de sus din față ies în afară cu până la 4 mm mai mult decât în mod normal, dinții de sus sunt ușor într-o poziție incorectă, pozitie neregulata a dinților (cu 4 mm sau mai putin), dar și cazurile în care au loc mușcături deschise sau mușcături adânci (dinții inferiori sunt acoperiți de dinții superiori, nu există suprapunere perfectă), fără a exista probleme funcționale.

Cea de-a patra categorie include dinții ce suferă de probleme mai grave și au nevoie de un tratament ortodontic. Printre situațiile regăsite aici se numără cele în care dinții de sus din față ies în afară mai mult de 6 mm, pozitia dinților superiori și inferiori este cu mai mult de 2 mm în afara locației normale din punct de vedere simetric, acest lucru afectand funcționalitatea, dinții de jos din față ies în afară cu mai mult de 3,5 mm, dar și mușcăturile deschise și adânci ce creează probleme funcționale, ori prezența unui număr mai mare de dinți decât cel obișnuit.

Nu în ultimul rând în cea de-a cincea categorie se încadrează pacienții cu probleme grave de sănătate dentară. Menționăm aici cazurile în care dinții nu pot încăpea în gură în mod normal, când există un număr mare de dinți lipsă, dinții de sus din fața ies în afară cu mai mult de 9 mm, dinții inferiori din față ies în afară cu mai mult de 3,5 mm, sau sunt prezente dificultăți funcționale sau anomalii cranio-faciale.

Dacă prezentați vreuna din simptomele de mai sus trebuie sa consultați neapărat un medic ortodont!