Pentru a avea parte de rezultate optime și stabile în cazul anomaliilor dentomaxilare severe este nevoie de un tratament ce combină ortodonția și chirurgia.

Concret, atunci când tratamentul ortodontic nu poate furniza de unul singur un rezultat optim, funcțional și estetic în cadrul anomaiilor severe se apelează la chirurgia ortognatică pentru repoziționarea maxilarelor. Această combinație este folosită în cazul pacienților cu malocluzii scheletice, atunci când maxilarul și mandibula se află în poziții incorecte una față de cealaltă.

Pentru ca terapia să aibă succes este nevoie de colaborarea medicului ortodont și a chirurgului maxilofacial în ceea ce privește diagnosticul și planul de tratament. În timp ce influența medicului ortodont este limitată în mare măsură la mișcarea dinților și a osului alveolar, chirurgul maxilofacial se ocupă cu repoziționarea maxilarelor și a structurilor faciale în poziția corectă în funcție de anomalia prezentă și de obiectivele tratamentului. Împreună cei doi vor reuși să stabilească un diagnostic corect, să elaboreze un plan de tratament și să îl execute ulterior conform indicatiilor și recomandărilor venite din partea fiecăruia.

Indiferent de caz, primul tratament va fi cel ortodontic. Intervențiile ortognatice și reconstructive au loc în general doar după ce procesul de creștere al sistemului osos a luat sfârșit. Acest lucru se întâmplă în jurul vârstei de 16 ani la fete, respectiv 18 ani la băieți, însă procedurile preoperatorii de aliniere a dinților pot începe cu un an sau doi mai devreme.

Când este indicată chirurgia ortognatică

Chirurgia ortognatică este recomandată doar în situațiile în care alte tipuri de intervenții de natură ortodontică sunt ineficiente. Printre problemele ce pot fi rezolvate de chirurgia ortognatică amintim overjetul, overbite-ul și ocluzia inversă.

Termenul de overjet se referă la cazurile în care dinții de jos se află în spatele dinților de sus în plan orizontal, la o distanță ce depășește 2 mm. Cunoscut și ca supra-acoperire, overbite-ul are loc atunci când incisivii superiori acoperă în sens vertical incisivii de jos pe o suprafață mai mare de 2 mm de la marginea incizală a frontalilor inferiori. Nu în ultimul rând ocluzia inversă are loc în acele situații în care incisiviii superiori se situează în spatele celor inferiori, în sens orizontal.

Etapele unui tratament chirurgical-ortodontic

Chirurgia ortognatică are trei obiective principale de tratament: funcționalitatea, estetica și stabilitatea.

Aceste trei obiective reprezintă scopurile principale în tratarea pacienților cu anomalii dentomaxilare. În general, secvența desfășurarii etapelor de tratament chirurgical-ortodontic este urmatoarea, după cum urmează:

• Consultația initial;
• Planul de tratament – este personalizat și trebuie atent explicat și foarte bine înțeles și acceptat de către pacient;
• Tratarea inițială a dinților și extracția celor care nu mai pot fi salvați;
• Etapa ortodontică preoperatorie – durează între 9 și 18 luni, iar dinții sunt aliniați în poziția optimă pe fiecare arcadă dentară;
• Etapa chirurgicală și perioada de vindecare – durează între 4 și 6 săptămâni și implică poziționarea maxilarelor în interrelația cea mai favorabilă pentru obținerea unei ocluzii corecte și a unor proporții faciale echilibrate;
• Etapa ortodontică postoperativă – are loc după perioada de vindecare și implică mișcări minore ale dinților pentru a obține o ocluzie satisfăcătoare;
• Etapa de retenție – are loc după finalizarea tratamentului și constă în aplicarea dispozitivelor de retenție pentru a stabiliza dinții în noua lor poziție.

Beneficiile chirurgiei ortognatice

Cele mai importante beneficii ale chirurgiei ortognatice sunt următoarele:

• Corectează malocluzia și ameliorează funcția maxilarelor, prevenind în același timp neplăcerile de natură ortodontică;
• Ameliorează aspectul estetic al feței datorită intervențiilor ce aduc maxilarele în poziția corectă;
• Ameliorează vorbirea în cazurile în care poziția defectuasă a maxilarelor determină deficiențe în acest sens;
• Ameliorează funcțile respiratorii prin eliminarea problemelor favorizate de poziția incorectă a maxilarelor, precum apneea de somn;
• Elimină alte probleme neplăcute determinate de decalajele între maxilar și mandibulă, precum traumele periodontale, durerile de cap sau suferințele articulare.