Primul lucru pe care trebuie să îl știți despre malpoziția dentară este că se referă la poziționarea incorectă a dinților pe arcade sau în alveolă. Este o problemă stomatologică întâlnită frecvent și presupune apariția dintelui în poziție modificată pe arcadă, în apropierea locului normal de erupție.

 

Care sunt cauzele malpoziției dentare?

Malpoziția dentară poate avea la bază o deviație dentară, excesele de spațiu, înghesuirea dinților și inclusiv lipsa spațiului pe arcadă. Toate acestea se află uneori în legătură cu un decalaj existent față de momentul optim al schimbării dinților de lapte cu cei definitivi. Dacă în general această tranziție are loc între 6 și 14 ani, atunci când ea se petrece prea devreme sau prea târziu, poate avea drept rezultat modificarea erupției. Aceasta la rândul ei se poate manifesta clinic prin diverse forme precum dinții incluși (acei dinți ce rămân în os sau erup parțial), dinții malpoziționați (strâmbi) sau incongruențele dento-alveolare ce pot duce la o traumă ocluzală dacă sunt ignorate și necorectate.

Atunci când nu există suficient spațiu pe arcadă, aceasta având o dimensiune prea mică din cauze genetice sau ce țin de înaintarea în vârstă, dinții pot fi înghesuiți. De asemenea atunci când lucrările restaurative pentru înlocuirea dinților lipsă nu sunt efectuate sau dimensiunea maxilarului ori a mandibulei este prea mare, dinții pot fi spațiați.

 

Care sunt cele mai frecvente diagnostice de malpoziție?

Deși cele mai frecvente cazuri de malpoziție se datorează înghesuirii dinților pe arcadă există și alte tipuri de probleme, precum rotirea dintelui față de ax, poziționarea sa prea în față sau prea în spate în alveolă ori spațierea excesivă a dinților pe arcadă.

Deoarece malpoziția unuia sau mai multor dinți este inestetică și îngreunează procedura de curățare a acestora, este recomandată corectarea acesteia printr-un tratament ortodontic adecvat. Majoritatea oamenilor au dinții înghesuiți. Astfel, chiar dacă este prezentă doar la dinţii inferiori sau doar la câţiva dinţi frontali, această problemă ne poate afecta atât din punct de vedere estetic, cât și din punctul de vedere al sănătății dentare.

Printre cele mai frecvente afecțiuni ortodontice se numără și înghesuirea dentară. Aceasta se datorează în majoritatea cazurilor lipsei spațiului de pe una sau de pe ambele arcade dentare. Afecțiunea poartă denumirea clinică de dizarmonie dento-maxilară cu înghesuire.

 

Care sunt cauzele înghesuirii dentare?

Așa cum spuneam, înghesuirea apare de cele mai multe ori atunci când există o dizarmonie între mărimea dinților și cea a maxilarelor: Dacă dinții sunt prea mari comparativ cu dimenxiunile maxilarelor, atunci aceștia nu vor putea erupe aliniați din cauza spațiului disponibil prea mic. De asemenea, o altă cauză des întâlnită la copii este moștenirea genetică, atunci când cel mic moștenește maxilarele mici de la unul dintre părinți, iar dinții mai mari de la celălalt. Precum culoarea ochilor sau mărimea mâinilor, astfel de dizarmonii sunt trăsături ereditare moștenite de la părinți.

Din pricina faptului că dinții nu au loc să erupă aliniați în momentul în care o persoană are o dizarmonie între mărimea lor și cea a osului maxilar, aceștia vor erupe acolo unde vor găsi loc . Astfel că ei vor fi rotați, înclinați și vor erupe mai sus și mai în exterior față de linia dinților vecini. Măseaua de minte, la rândul ei, poate înghesui toți dinții pentru a erupe, dacă pe arcadă nu mai este loc. Acest lucru se poate observa cel mai ușor în cazul dinților frontali inferiori, unde se pot simți presiuni la nivelul acestora.

Dinții înghesuiți pot cauza atât probleme ce țin de estetică, precum și de sănătatea dentară: afecțiuni gingivale sau carii interdentare.

Pierderea prematură a dinților temporari, atunci când dinții de lapte se extrag mai repede decât ar trebui sau cea întârziată pot fi alte cauze importante. Astfel, dacă un dinte de lapte se pierde înainte de momentul erupției celui definitiv dinții vecini vor migra spre spațiul lăsat liber de acesta, pentru a-l închide. Drept urmare dintele permanent nu va mai avea spațiu pe arcadă și va erupe înghesuit, iar întreaga cronologie a erupției dentare va fi afectată. Trebuie reținut faptul că fiecare dinte este programat să erupă la o anumită vârstă și într-un anumit loc pentru a putea exista o armonie dento-facială.

Așadar, dacă nu există motive bine întemeiate, este recomandat ca extracția unui dinte de lapte să nu aibă loc înainte de termen. De asemenea, dacă aceasta este inevitabilă, trebuie să se apeleze la aparate speciale denumite „menținătoare de spațiu”, ce pot împiedica migrarea dinților vecini spre spațiul rămas liber.

În cazul unui copil, normal, vor apărea spații între dinții de lapte, între vârsta de 4 și 6 ani. Acest proces poartă numele de diastemizare și marchează faptul că maxilarul crește pentru a se pregăti de erupția dinților de adult. Altfel, dacă dinții de lapte sunt în contact unii cu ceilalți, cei permanenți ce trebuie să îi înlocuiască nu vor avea loc, fiind mult mai mari. Aşadar, dacă la vârsta de 6 sau 7 ani, incisivii de lapte sunt încă în contact, este recomandat să mergeți la medicul ortodont. Se poate crea mai ușor spatiu pentru erupția corectă a dinților decât se pot corecta aceștia odată ce au ieșit strâmb.

Atunci când alimentația este procesată, precum în cazul cerealelor înmuiate în lapte, shake-urilor, sucurilor de fructe sau alimentelor pasate, dezvoltarea oaselor copiilor nu mai este stimulată, astfel că dinții nu mai au loc pentru a se putea alinia corect fără ajutorul unui aparat dentar.

 

Ce probleme pot apărea la dinții înghesuiți?

Dinții înghesuiți sunt mai greu de igienizat tocmai din cauza contactului strâns dintre aceștia, fapt ce face ca îndepărtarea completă a plăcii dentare să fie dificilă. Drept urmare riscul apariției cariilor interdentare, gingivitei și bolii parodontale crește.

Atunci când înghesuirea este prezentă la dinții frontali superiori apare o problemă estetică, iar persoanele afectate tind să zâmbească mai puțin și să aibă un nivel mai scăzut de încredere în sine. Pentru a rezolva această problemă cel mai bine este să apelați la aparatul dentar, ce va alinia dinții fără a-i șlefui, cum se întâmplă în cazul lucrărilor dentare.

De asemenea, destul de frecvent pot apărea și problemele gingivale, în special atunci când igiena dentară este neglijată și își face simțită prezența tartrul dentar.

 

Care sunt opțiunile de tratament pentru dinții înghesuiți?

Un tratament corect aplicat dinților înghesuiți este esențial sănătății orale. Acesta nu doar că va îndrepta dinții, dar va asigura și o ocluzie confortabilă, un zâmbet mai atrăgător, precum și dinți și gingii mai sănătoase.

În cazul în care se observă dinți înghesuiți la copil, este important să știți că acest lucru se va aplica ulterior și la o vârstă adultă în cazul în care nu se folosește aparatul dentar. Atunci când maxilarele sunt prea mici comparativ cu dimensiunile dinților ce urmează să iasă, acestea trebuie lărgite încă de la vârsta de 7 ani, deoarece oasele sunt mai maleabile în acea perioadă. Odată cu trecerea anilor va fi nevoie de extracții dentare pentru a face loc dinților pe un maxilar prea mic, fapt ce va crește durata de tratament. De altfel dinții sunt mai ușor de dirijat pentru a erupe în poziția corectă, decât pentru a fi corectați după ce au ieșit anormal.

Cel mai des folosit aparat dentar între 7 și 12 ani este cel mobil ce are în componență un șurub care, activat săptămânal de către un părinte poate lărgi încet, încet maxilarele. Astfel, dacă dinții vor avea parte de spațiul necesar vor putea erupe în poziția corectă. Chiar dacă aparatele mobilizabile pot fi îndepărtate din cavitatea bucală de către pacienți, acestea trebuie să rămână acolo o perioadă cât mai lungă pentru a-și face efectul.

Pentru înghesuirile minore, asociate și cu decalaje de poziționare a maxilarelor unul față de celălalt, se folosește aparatul funcțional. Acesta are și rolul de a împiedica practiarea unor obiceiuri dăunătoare precum sugerea degetului sau roaderea unghiilor.

Aparatele mobile și funcționale își pierd din eficiență odată cu atingerea vârstei de 12 ani, astfel că se folosesc mai rar. Pentru a trata înghesuirile dentare netratate până în acel moment se folosește în general aparatul dentar fix cu bracketuri metalice, ceramice sau de safir. Acestea sunt purtate în permanență, iar singurul care le poate îndepărta este medicul stomatolog.