Pentru a se menține în formă, oasele din corpul uman au nevoie de o permanentă stimulare. Același lucru se întâmplă și atunci când ne raportăm la oasele dentare ce sprijină dinții și ajută la stimularea necesară, acolo unde maxilarul nu trebuie să sufere, indiferent că este vorba de o cauză internă sau externă. Lipsa de stimulare apare atunci când se pierde un dinte, iar acest lucru determină la rândul său pierderea osului alveolar, fenomen ce poartă numele de resorbție osoasă și se manifestă atât prin pierdere de volum (în înălțime și grosime), precum și de densitate.
După ce un dinte este pierdut, lățimea osului poate scădea cu aproximativ 25% în timpul primul an, pentru ca înălțimea să prezinte și ea o scădere generală în următorii câtiva ani. Cu cât se pierd mai mulți dinți, cu atât vor fi mai alterate funcțiile maxilarului. Urmarea firească a acestui aspect sunt problemele estetice și funcționale ce se pot dovedi deosebit de grave, mai ales în cazul persoanelor care și-au pierdut toți dinții.
Cea mai complexă mecanică din corpul uman îi aparține aparatului dento-maxilar, care are mișcări și tensiuni continue, iar orice perturbare a echilibrului acestuia și a simetriei mușcăturii generate de o lipsă dentară poate duce la urmări grave și cu o evoluție rapidă, atât locale, cât și la distanță. Viteza cu care acestea pot evolua depinde de vârsta și de sexul pacientului, de particularitățile dezvoltării musculare, dar și de starea de sănătate generală, igienă și tipul de alimentație.
Dinții naturali sunt ancorați prin intermediul rădăcinilor în oasele maxilare. Stimularea fizică a structurilor radiculare este produsă de ocluzie (de mușcătură) și de masticație (de forțele din timpul mușcăturii), iar aceasta stimulează mai departe materialul osos înconjurător. Mai simplu spus, rădăcina dintelui sănătos transferă forțele de masticație spre os, menținându-i astfel forța și poziția.
Forțele care solicită osul în mod normal dispar odată cu pierderea unui dinte, astfel încât acesta începe să se deterioreze: vor apărea spații adiționale și un aspect neplăcut din cauza faptului că dinții poziționați în ambele parți laterale se vor deplasa.
Ce se poate întâmpla dacă aveți un dinte lipsă
Chiar dacă majoritatea oamenilor consideră pierderea unui dinte prin extracție un aspect extrem de important, există și alții care nu îi acordă importanță, considerând că este doar un dinte lipsă ce poate fi trecut cu vederea cât timp există alți dinți restanți pe arcadă, estetica nu este afectată, iar masticația se poate realiza în continuare.
Efectele date de pierderea unui dinte prin extracție sunt importante și trebuie cunoscute de toată lumea. Chiar dacă extracția nu se face asupra unui dinte sănătos, există motive pentru care unii dinți pot primi calificativul de indicație de extracție. Așadar pierderea unui dinte lasă un gol la nivelul arcadei dentare pe care o întrerupe, făcând în timp ca schimbările produse de lipsa lui să devină din ce în ce mai evidente.
Problemele medicale ce apar din cauza spațiului lăsat de un dinte extras pot afecta atât sănătatea, cât și confortul pacientului. Mai jos vom prezenta o serie de scenarii cu care v-ați putea întâlni, însă acestea nu acoperă toate posibilitățile, ci doar le aproximează.
Reacțiile în lanț
Oricât de nesemnificativă ar părea extracția unui dinte, aceasta poate declanșa în timp reacții în lanț. Acest lucru apare deoarece dinții vecini celui extras se înclină, modificându-și astfel poziția ca urmare a faptului că dintele este în căutarea unui punct de contact cu un dinte vecin. Mai departe înlocuirea dintelui pierdut poate fi și ea îngreunată.
Atunci când dintele antagonist celui lipsă iese din os are loc o supraerupție. Aceștia au tendința de a coborî, respectiv de a urca în cazul lipsei unui dinte superior, din același motiv ca în situația precedentă: pentru a-și găsi vecinul. Astfel dinții antagoniști erup în căutarea unuia cu care să obțină contactul dentar. Supraerupția modifică într-un mod evident geometria cavitătii bucale și poate expune pacientul la diverse afecțiuni ale gingiilor, expuneri ale rădăcinii, acumulări de tartru, apariția cariilor și în final resorbții osoase sau mobilizarea și pierderea altor dinți. Migrarea dinților și malpoziția acestora pot duce la apariția pungilor gingivale greu de igienizat, care au drept urmare pierderea dinților prin intermediul bolii parodontale. Acumularea resturilor alimentare în spațiile create va avea drept consecință dificultăți în realizarea igienei bucale.
Nu în ultimul rând, o altă modificare ține de funcționalitate: ocluzia, mușcătura începe să fie diferită. Modificările de poziție sunt percepute drept stres pentru articulația temporo-mandibulară și provoacă durere, zgomote și blocaje articulare. În unele situații putem vorbi chiar de modificări ale timbrului vocal, dar și leziuni la nivelul limbii.
Extinderea bolii parodontale
Boala parodontală este invazivă și poate produce stricăciuni masive în rândul dinților învecinați și opuși celui ce a declanșat-o inițial. Astfel vor înainta infecțiile și cariile, iar efectele vor fi similare pe acești dinți în cazul în care igiena nu a fost efectuată corect. Aceasta din urmă este și ea la rândul ei îngreunată de noua poziție atipică a dinților.
Modificările de structură
Un singur dinte extras poate duce la modificări ale osului, deoarece acesta se resoarbe; procesul este accelerat în primele trei luni, apoi lent, dar continuu în faza următoare. Așadar un os ce era perfect pentru un implant în urmă cu câteva luni, poate după câteva luni sau ani, să nu fie suficient și să necesite acum adiție de os artificial, precum și alte intervenții complicate.
Ce soluții există?
Extracția nu este ultima soluție propusă de stomatologia modernă. În acest sens există variante precum înlocuirea dintelui lipsă prin implant (dacă există suficient spatiu și țesut de susținere) sau protetic (cu punți dentare), fie redresarea ortodontică cu aparate ortodontice ori colaborarea dintre ortodonție și implantologie. Este important să rețineți, totuși, că nimic nu se compară cu un dinte natural!
Șansele unei extracții pot fi reduse semnificativ dacă apelați la o igienă corespunzătoare și ședințe de igienizare periodice, astfel orice modificare poate fi sesizată și ținută sub control de medicul stomatolog. În acest mod orice problemă dentară poate fi tratată simplu și eficient, fără suferință și la costuri reduse. Dacă nu este tratată la timp, orice problemă medicală se complică. Deși unii pacienți solitică tratament imediat, alții aleg să aștepte, de multe ori nejustificat și să acorde prioritate altor probleme decât celor legate de sănătate.
Nu uitați că este mai bine să preveniți problema decât să o tratați!