În urma unui implant dentar pacientul poate alege dintr-o gamă largă de lucrări protetice, decizia fiind una foarte importantă în vederea desfășurării tratamentului ulterior.

Printre factorii care pot influența o astfel de alegere amintim numărul și poziția dinților lipsă, starea generală a pacientului, pretențiile estetice și funcționale, posibilitățile financiare ale fiecărui pacient, timpul pe care acesta îl poate aloca unei anumite soluții, dar și experiența și preferințele medicului implantolog. În cele ce urmează vă vom prezenta cele mai folosite lucrări protetile pe implanturi.

Coroana dentară

O coroană pe implant este recomandată în momentul în care lipsește un singur dinte, iar dinții ce se află la marginile breșei sunt sănătoși și pot fi tratați. Dacă breșa este de o întindere mai mare se pot folosi mai multe coroane pe implanturi, situate una lângă cealaltă.

Cea de-a doua fază, faza protetică, are loc după perioada de osteointegrare a implantului și constă în aplicarea bontului protetic (suportul care va susține viitoarea coroană), iar apoi amprentarea și confecționarea coroanei dentare. Concret, o coroană dentară reprezintă un exterior nou al dintelui, iar prin aplicarea acestora pot fi restaurați dinții abrazați ca urmare a vârstei înaintate, cei fracturați sau nealiniați.

Coroanele dentare moderne sunt foarte rezistente, ca urmare a faptului că sunt fabricate dintr-o ceramică specială, arsă în cuptoare speciale la o temperatură cuprinsă între 1.500 și 2.000 de grade Celsius. Această rezistență este dată și de faptul că arderea are loc pe niște cape ce pot fi atât metalice, din ceramică presată, cât și din zirconiu.

Puntea dentară

Unul dintre aspectele ce fac dintr-o punte dentară o primă opțiune în rândul pacienților este acela că nu trebuie îndepărtată pentru igienizare, deoarece este fixată definitiv pe implanturi prin cimentare sau prin înfiletare. În prima variantă, coroana este atașată implantului dentar prin cimentarea sa pe bontul protetic. Acesta se înșurubează la implant, urmând ca pe el să fie lipită cu ajutorul unui adeziv lucrarea. În a doua variantă, cea de fixare a coroanei dentare pe implant prin înșurubare, coroana este înșurubată direct la implant, iar orificiul de acces al șurubului este acoperit de plombă. Acest tratament vine cu avantajul îndepărtării facile a lucrării de fiecare dată când este nevoie, însă vine și cu dezavantajul faptului că șurubul se poate slăbi sub presiuni mari și poate necesita strângeri periodice, efectuate cu chei speciale cu un cuplu de forta exact calibrat.

Însă aspectul important de luat în calcul este cel al numărului de implanturi care trebuie să fie suficient pentru a putea susține puntea. Astfel, dacă toți dinții de pe o arcadă sunt lipsă va fi nevoie de cel puțin 6 implanturi care să sustină puntea respectivă. Această punte pe implante reduce forțele ce apasa asupra unui implant individual, distribuindu-le tuturor implantelor ce o susțin.

Protezele mobilizabile

O proteză stabilizată pe implante poate fi o soluție atât în cazul pacienților care au mai purtat proteze clasice în trecut, cât și în cazul celor care necesită un astfel de tratament pentru prima dată. Desigur, în cazul primilor acest tratament oferă și un confort sporit deoarece este mult mai fixă, dar și un confort masticator ca urmare a faptului că nu mai poate să cadă.

De asemenea, în cazul pacienților nevoiți să poarte o proteză pentru prima oară, dar care nu pot apela la o restaurare fixă pe implante, o proteză pe implante reprezintă cea mai bună alternativă. Aceasta implică inserarea între două și patru implante pe care se va monta la finalul perioadei de osteointegrare, ce durează între 3 și 6 luni, niște sisteme speciale sub formă de capse sau bare solidarizate care vor asigura sprijinul și menținerea viitoarei proteze.

Ele reprezintă o soluție mai ieftină comparativ cu puntea totală pe implanturi, însă trebuie îndepărtate zilnic din cavitatea bucală pentru igienizare. Protezele se așează pe implanturi folosind sisteme speciale de ancorare, alcătuite din două părți: una este înșurubată în implanturile osoase, iar cealaltă este atașată protezei mobilizabile. Printre tipurile de sisteme de ancorare amintim capsele, clisele, magneții sau locatorii.

În cele din urmă există și varianta unui sistem reprezentat de o bară de metal securizată pe implanturi. Proteza dentară este atașată ulterior acestei bare prin intermediul unor sisteme de prindere, făcând ca stabilitatea protezei să fie una excelentă, nu mai provoacă leziuni gingiei, iar confortul masticator să fie unul crescut.

Nu în ultimul rând, în funcție de materialul din care sunt confecționate, lucrările pot fi:

• Acrilice: sunt ieftine, dar se deteriorează rapid. Sunt utilizate pe post de coroane provizorii și au un grad de elasticitate avantajos implanturilor dentare.
• Compozit: au un preț convenabil și sunt satisfăcătoare din punct de vedere estetic. Pot fi folosite atât ca lucrări provizorii, cât și definitive pe implant. Sunt utilizate de regulă în realizarea protezelor mobilizabile pe implant sau a celor imediat provizorii fixate prin înșurubare.
• Metalo-compozit: conțin un schelet realizat din aliaj metallic acoperit total sau parțial cu material compozit. Au o estetică satisfăcătoare și un preț convenabil și sunt recomandate în general pe dinți naturali și pe implanturi, în restaurări provizorii.
• Metalo-ceramice: conțin un schelet realizat din aliaj metallic acoperit total sau parțial cu material ceramic (porțelan). Au o estetică bună, precum și un preț decent. Se recomandă lucrările la care componenta metalică este turnată sau galvanizată din aliaje nobile (aur, platina), însă acestea au un preț mai ridicat.
• Integral-ceramice: sunt realizate din ceramică presată sau frezată CAD/CAM. Lipsa metalului conferă o estetică superioară si lipsa alergiilor gingivale, fiind astfel denumite și lucrări din porțelan fără metal.
• Zirconiu-ceramice: sunt alcătuite dintr-o structură de zirconiu ce înlocuiește componenta metalică. Oferă o estetică aparte lucrărilor dentare (mai ales dacă implantul se află în zona frontală) ca urmare a faptului că zirconiul are culoarea albă și nu permite trecerea luminii ca în cazul porțelanului pe metal.
• Integrale din zirconiu: se realizează prin frezare computerizată CAD/CAM și reprezintă cea mai bună alternativă în ceea ce privește precizia și rezistența. Au un preț ridicat din cauza materialului folosit, a tehnologiei necesare, dar și a specializărilor costisitoare ale tehnicianului dentar. Sunt estetice, precise, rapid realizabile, foarte rezistente, perfect tolerate de țesuturile din cavitatea orală.